Ceaiul alb

Ceaiul alb era considerat o raritate în rândul celor douăzeci de tipuri de ceai invocate în Ta Kuan Ch’a Lun. Conform acestui volum din secolul al XII-lea, ceaiul alb provenea din arborii cu crengi foarte ramificate, care creșteau pe pantele împădurite ale munților. După părerea împăratului, cele mai bune frunze erau acelea “albicioase și de forma limbii rândunelelor”. Ceaiul alb era atât de rar, încât nu putea să fie găsit decât în trei sau patru grădini de ceai și, în fiecare, an, nu erau recoltate decât cel mult până la trei pungi pline cu frunze. În prezent, Consiliul Ceaiului din Statele Unite ale Americii conduce eforturile de dezvoltare a unei definiții standard pentru ceaiul alb, recunoscută internațional. A fost propusă următoarea formulare: ceai produs fie din mugurul primei curse, fie din mugur și o frunză, fie prin uscare la aer, fie prin încălzire mecanică directă – unde frunzele sunt încălzite prin metode mecanice. Frunzele din care se realizează ceaiul alb nu sunt supuse proceselor de ofilire, de fermentare sau de rulare și duc la obținerea unui lichid care e fie galben-pal, fie transparent. Recomandăm ceaiul alb din ceainărie: Ginger Mint Organic, îl puteți comanda și pentru acasă de aici: Ginger Mint Organic